Definición y orígenes del basm: marco teórico

Notes

Basmul Formă degradată a mitului sau gen distinct subordonat, basmul (< sl. basnĭ) este o specie a epicii populare sau culte, de obicei în proză, construit pe schema opozițională bine - rău, în care se narează întâmplări mai cu seamă fantastice ale unor personaje imaginare (feți-frumoși, zâne, animale năzdrăvane, balauri, zmei, vrăjitoare, sfinte), caracterizat în ansamblu prin fabulație senină (față de cea terifiantă din unele povestiri superstițioase), prin finalul nupțial sau glorificator al vitejiei și al binelui. (discuție basm vs. poveste) B. P. Hasdeu, în Etymologicum Magnum Romaniae, susține o interesantă ipoteză în ceea ce privește originea basmului în vis, căutându-și argumentele în particularitățile de conținut ale basmului. În opinia exegetului, „deosebirea dintre basm și nuvelă (sau roman), constă mai ales în natura deosebită a realităților care se răsfrâng în cele două categorii׃ nuvela sau romanul oglindesc, într-un mod alegoric, realitatea vegherii, în timp ce basmul, tot într-un mod alegoric, realitatea visului“1. Această ipoteză este argumentată prin numeroasele similitudini între basm și vis: în ambele, totul capătă forme hiperbolice, spațiul și timpul se șterg, ...